Unul din ingredientele succesului

Joachim de Posada face un experiment crucial asupra “recompensei intarziate” si cum poate aceasta sa prezica succesul viitor. Foarte instructiv. Vi-l recomand!

http://www.ted.com/talks/lang/rum/joachim_de_posada_says_don_t_eat_the_marshmallow_yet.html

Faceti copy si apoi paste in browser.

Dupa 20 de ani cu Luminita

Dupa 20 de ani de la schimbarea de la vestiare a hainelor comunisto-securiste cu cele de politicieni democrati si oameni cinstiti de afaceri, simt ca deja e prea mult. Prea mult chiar si pentru mine, care am facut unele “strigatoare la cer” in opinia unor prieteni si cunostinte. De exemplu, pana la urma nu am ramas in Statele Unite, desi beneficiez de un Green Card. Apoi, nu am ramas in Franta, Germania, Suedia, Austria si Japonia, n-am plecat in Italia si nici in Spania, ci m-am inversunat sa raman in Romania, tara mea, unde chiar am crezut ca e nevoie… si de mine!

Inclin sa cred ca sunt un altfel de prost decat prostanacul, insa raman un prost.

Tara mea, nu are nevoie de mine si de nici alti cetateni care, poate dintr-o prea buna educatie primita de la parinti (si sa nu va inchipuiti ca parintii mei au fost “cineva” in tara asta, nu, au fost oameni simpli si comuni) incearca sa traiasca si sa munceasca cat de cinstit pot, sau mai bine spus cat de cinstit sunt lasati sa traiasca… si nu cer decat…

Ce sa cer? Parca nu vreau nimic special, pentru mine sau familia mea. Parca nu-mi vine sa cer nimic. Dar poate e timpul sa cer. Dar cui? Daca cer ceva, sigur voi fi indatorat. Si nu vreau sa fiu nimanui indatorat. Asa ca, imi voi cere mie ceva. Imi voi cere sa fac ceva, sa fac ceva sa scap din capcana in care, poate singur m-am bagat. Oricum nu-mi pare rau, doar ca acum m-am saturat sa astept si sa sper…

…sa astept ca tara asta numita Romania sa existe. Romania nu exista. Este o utopie. Romania este doar un teritoriu constituit juridic din jocurile si norocurile istorie, jefuita dupa bunul plac al celor care ajung vremelnic sa o domine. Asa a fost dintotdeauna. Culmea este ca avem ceva comun cu jefuitorii: limba romana.

…sa astept ca tara asta numita Romania sa functioneze. Romania nu functioneaza pentru ca oamenii acestei tari traiesc prin “relatii” si “influente”. Functioneaza relational. Are doar institutii de fatada. Forma fara fond. Daca ai o problema in “the land of choice” este “your choice” sa apelezi la “mana nevazuta” care rezolva tot. Sau nu. It is your choice! Grozav slogan de tara. Pentru cunoscatori!

…sa astept ca in tara asta numita Romania sa dispara familiile si clanurile din sistemul juridic, din cel sanitar, din invatamant si din adminitratie. Orice spital e un bun public in care cetatenii sunt vamuiti in sistem privat. Orice universitate publica este o colectie de familii universitare. Orice tribunal public este o colectie de influente private. Orice primarie publica este simplu… doar o suma de bani plasati unde trebuie. De aici rezulta frica si moartea cu zile, ineficienta si obtuzitatea educatiei si gandirii, tratamentul inegal si discriminatoriu in fata legii, putinta sau neputinta de a obtine ceva sau orice.

…sa sper ca oamenii din tara asta numita Romania vor invata si vor intelege ce inseamna cuvantul comunitate. Nu el nu inseamna “noi” si “voi” sau “ei”. Inseamna doar “noi”.

…sa sper ca oamenii din tara asta numita Romania vor fi intradevar credinciosi, si vor crede doar intr-unul Dumnezeu si apoi vor crede cu tarie in ei insisi si in puterea lor de a trai frumos viata lor.

…sa sper ca oamenii din tara asta numita Romania nu mai asteapta sa vina vreun conducator sa conduca turma. Oamenii nu sunt oi. Oamenii trebuie sa se conduca singuri prin lideri. Un lider nu inseamna un conducator suprem.

…sa sper ca oamenii din tara asta numita Romania isi vor da pana la urma seama ca Romania este casa lor si ca nu traiesc in chirie aici. Am tot timpul impresia ca inca nu e clar ca Romania este tara cetatenilor care traiesc aici. Intr-un fel te comporti cand stai in chirie si in alt fel cand ai propria ta casa. Parca ne batem joc de tara asta si nu ne pasa. Nu suntem noi proprietarii, sa vina altcineva sa repare chiuveta si sa schimbe becul. Hei! Noi trebuie s-o facem.

Nu credem ca voi fi in capcana dupa 20 de ani…

Dar cu siguranta nu sunt singur. Trebuie sa ne adunam si sa gasim impreuna “drumul spre victorie” nu “luminita din capatul tunelului”. M-am saturat de Luminita. O vreau pe Victoria.

Adevarul ascuns in bancuri

Stiti bancul asta:
Intrebare: Ce face romanul cand nu are bani?
Raspuns: Schimba 100 de euro.

Ca si Miorita, multe bancuri romanesti ascund ceva. Ceva realitate.
In general romanii, cei ce stiu despre ce e vorba, savureaza bancurile acestea.
Un strain de Romania, nu intelege… unde e poanta.
Unde este poanta?

Pai poanta e ca la noi toti ne plangem ca ne merge greu, nu avem, suntem oropsiti dar cand trebuie sa iesim dintr-o “criza” tac-pac o rezolvam, pentru ca, nu-i asa, avem ceva pus de-o parte de care nu stie nimeni sau, stie toata lumea.
Cat de “adevarati” suntem noi! Cat de bine ne descurcam!
A! Asta nu o spunem in gura mare, dar toti o stim. Suntem buni!

Bancuri altenative:
Intrebare: Ce face romanul cand il opreste un politist sa-i de-a amenda?
Raspuns: Suna un prieten.

Intrebare: Ce face romanul daca il prinde controlul in tramvai fara bilet?
Raspuns: Fifti-fifti.

Intrebare: Ce face romanul intr-o situatie in care nu stie ce sa mai faca?
Raspuns: Intreaba publicul.

Dupa cate stiti la noi exista intotdeauna cineva dispus sa rezolve orice probleme ai. De ce?

Pentru ca la noi societatea este una relationala si nu una institutionala.

La noi relatiile sunt “bunul cel mai de pret” al tuturor. Reusesti daca ai relatii, nu daca esti bun in ceea ce faci. Performanta sociala si economica in Romania este afectata direct de acest lucru.
Relatiile inlocuiesc concursurile pentru un post la angajarea la stat; relatiile inlocuiesc concurenta in economie; relatiile inlocuiesc dreptatea in justitie.

Zambiti, deci stiti despre ce vorbesc.

Nedreptati legale

Am citit o instiintare a unei Primarii prin care unei mamici i s-a adus la cunostinta ca Primarul a decis ca i se acorda indemnizatia de nastere.

Bravo.

Dupa o introducere oficiala si impersonala, expeditorul, ne preciza de la inceput ca el a respectat jumatate de pagina de articole, aliniate, puncte, subpuncte si litere din nenumarate legi, decrete, ordonante si para-ordonante.

De-a dreptul perfect si … european.

Apoi ne prezinta decizia lui: pentru mamele care au depus dosarele in luna lui martie 2009, si au nascut in anul 2008, se acorda 213 lei; pentru mamele care au depus dosarele in luna lui martie 2009 dar au nascut in 2009, se acorda 230 lei.

Imediat, in urmatorul rand ne informeaza ca in termen de 30 de zile putem sa contestam decizia sa la Instantele facatoare de dreptate din Romania.
Oare de ce?

Fericiti ca totusi mamica a primit banii cuveniti – din pacate doar 213 lei nu 230 lei – nu vrem sa contestam decizia Primarului dar vrem sa intrebam la Radio Erevan daca valoarea copiilor nascuti in Romania s-a apreciat in cursul anului 2009 fata de anul 2008, si daca da, de ce?

Raspunsul de la Radio Erevan a venit prompt: da, este adevarat. Valoarea copiilor in 2009 s-a apreciat fata de valoarea lor in 2008. De ce? Pentru ca productia de copii se supune legii cererii si ofertei, in anul 2009 inregistrandu-se o scadere drastica a numarului de copulatii in randul persoanelor indreptatite. Marfa mai rara, pret mai mare.

Am inteles inca odata ca in Romania autoritatile fac totul legal. Pana si nedreptatile.

Dar de ce ma plang, cand lucrurile sunt clare: intradevar mamele care au nascut in 2009 au dreptul la o indemnizatie mai mare decat cele care au nascut in anul 2008 pentru ca este un act de curaj sa faci copii si dupa ce Guvernul te-a informat deja ca e criza financiara si mondiala.

Nu-i asa?

Revolte ciclice, fara rost?

Am observat ca am un obicei prost. Periodic erup. Ma revolt ciclic. Sunt sigur ca nu doar eu patesc asa ceva, si de aceea va povestesc prin ce trec eu…

Azi, cand am vazut un tir de 20+ tone, plina cu piatra (adica cu mult peste 20 de tone), ca intra pe soseaua care strabate localitatea in care locuiesc, care are limitare la 4 tone (sic!) chiar m-am enervat. Era mult prea mult chiar … daca “traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul”.

Mi-am spus ca daca vad un politist in sat, voi opri si il voi sesiza eu daca nu se autosesizeaza acesta. Intamplarea a facut ca la principala intersectie din sat, langa Primarie, chiar sa fie un politist. Acesta dadea semne evidente ca il cunoaste pe contravenient. Dar… cum eram cam suparat, m-am oprit, si am oprit si tirul din spatele meu. Am iesit din masina si i-am spus politistului sa i-a masuri. I-am spus ca daca trebuie fac eu plangere.

Dupa cateva momente neclare, totusi politistul i-a cerut actele. M-am retras, am inaintat pe sosea cativa metri dar m-am oprit sa vad daca totusi se intampla ceva cu adevarat. Am stat catva timp, am facut chiar si poze. Am vazut cum mai vin doua masini de politie. Nimeni nu m-a solicitat pentru a fi, de exemplu martor. Am stat ce am stat, am schimbat ceva vorbe cu cei doi din camion, care evident m-au amenintat si pana la urma am plecat.

Nu doream ca politia sa-i de-a neaparat amenda, dar as fi vrut sa poata face ceva sa opreasca tirurile care intra pe o sosea care are limitare la 4 tone! Desigur soseaua despre care vorbim arata ca un svaiter. Sa apeleze la obrazul, la bunul simt al soferului? Probabil sunt naiv, naiv. Dar as fi vrut sa faca ceva, pentru ca tot azi, o cunostinta mi-a spus ca a luat amenda si 2 puncte penalizare pentru ca nu avea farurile aprinse! Foarte bine. Politistul a aplicat legea. Dar legea este doar pentru unii? Pentru ceilalti nu exista nici o lege? Probabil ca nu. Dar sunt naiv.

Nu stiu daca pana la urma soferul a primit macar un avertisment, dar pot verifica.

Sa verific?

Sa rascolect kktul?

Daca ma vor lua la ochi sau voi fi batut?

Mi-e, oarecum frica…