Politica şutului în fund

februarie 13, 2011 Lasă un comentariu

Ultimele “întâmplări” din România (povestea vameşului cel corupt, prins de vodă de cinstit) mi-a confirmat bănuiala că în România se “mişcă cu talent” doar după un picior în fund luat de toată ţara.

Acum, s-a întâmplat să fie poziţia (atât de “neprietenoasă”) a câtorva ţări europene vis-a-vis de integrarea noastră în zona Schengen. Desigur ei nu ştiau că “la noi” când “eşti pe felie” cu cineva trebuie să fii prietenos şi, dacă ai ceva de spus trebuie să le spui lor în cerc restrâns, pentru că la noi… totul se rezolvă (ce dracu!…) Dar ei în nemernicia lor, au muşcat mâna care i-a hrănit (de parcă nu noi le-am dat Petrom-ul şi distribuţia energie, retailul şi oţelul, cimentul şi agricultura, asigurările şi băncile, pământul şi gazele).

Şi drept urmare a şutului (sau mai germanicului “şpiţ”…) în fund ne-am gândit să exemplificăm cu vameşii. Desigur pentru politicianul român, care ca orişicare român, ştia din pruncie cum funcţionează vama (la fel ca şi statul numit România, mai mult bazat pe relaţii decât pe instituţii) finalul a fost previzibil. Poporul de rând s-a simţit răzbunat.

Şutul în fund se putea da oriunde în România. În orice domeniu, pentru că e clar: justiţia e mână în mână cu criminalii, criminalii sunt mână în mână cu poliţiştii, poliţiştii cu vameşii, vameşii cu traficanţii de tigări, traficanţii cu profesorii care fumează mai ieftin, profesorii fumători cu directoarele de grădiniţă, directoarele de grădiniţă cu profesorii care nu fumează, profesorii nefumători cu doctorii de familie, doctorii de familie cu farmaciştii, farmaciştii cu benzinarii, benzinarii cu cimentiştii, cimentiştii cu găzarii, găzarii cu ziariştii, ziariştii cu mogulii, mogulii cu mafia imobiliarelor, mafia imobiliarelor cu mafia din fotbal, mafia din fotbal cu brutăriile, brutăriile cu micile magazine de cartier, iar micile magazine de cartier  sunt mână în mână cu tine, tu cu mine, eu cu voi toţi…

Puteţi spune că nu-i aşa? Mi-e greu să cred.

Marea problemă a noastră este că ţara asta s-a mişcat doar ca urmare a câte unui şut în fund.  Multe lucruri bune s-au făcut exclusiv ca urmare a unui şut în fund. Acum ar fi timpul să învăţăm şi noi să dăm alor noştri câte-un şut în fund înainte să-l primim pe cel european, noi toţi.

Oamenii de langa noi

ianuarie 21, 2011 Lasă un comentariu

Nu este desigur o foarte mare descoperire constatarea ca starea societatii in care traim este determinata de nivelul de educatie al oamenilor care formeaza acea societate. O tot spun celor din jurul meu de o buna bucata de timp.

Iata faptele oamenilor de langa noi. O profesoara din nu-stiu-ce oras din Romania a fost de parere ca un elev are bretonul prea mare si, drept urmare, ajutata de cativa dintre colegii victimei, a pus mana pe foarfeca si “dintr-un impuls” i-a taiat bretonul, impotriva vointei acestuia. Vi se pare amuzant? Ati mai auzit de-asa ceva? Poate, pe timpul lui Ceausescu, cand era cine sa gandeasca pentru noi toti, ce e bine si ce e rau.

Un alt exemplu: o patrula de jandarmi (din frantuzescul – gens des armes) a surprins (in mod complet intamplator, in rondul lor obisnuit de zi cu zi) un batran pensionar militar, care se plimba prin fata ministerului apararii (probabil). Omul a fost agatat, luat la intrebari si avertizat in scris de catre seful patrulei de jandarmi pentru ca purta doua pancarde cu un text antiguvernamental. Pentru a fi siguri ca respecta legea, purtatorul de cuvant al jandarmeriei, un tanar de 26 de ani (sic!) ne-a raportat, noua cetatenilor, ca jandarmii au (si) filmat incidentul (daca nu stiati patrulele de jandarmi au camere de luat vederi in permanenta cu ei). Omul nu facea nimic, decat, e adevarat, se plimba de colo colo prin fata ministerului. Intrebarea legitima este: daca pe acele pancarde scria un text proguvernamental, mai era agatat de jandarmi?

Sunt doua exemple din anul 2011, in care avem o dovada (daca mai era nevoie) ca inca exista comportamente “neadecvate” printre oamenii de langa noi. Libertatea este un lucru extrem de important si frumos pentru fiinta umana, pe care din pacate, inca, multi dintre oamenii de langa noi nu il inteleg.

Profesoarei trebuie sa-i spunem: nu ai voie sa atingi nici o alta persoana fara permisiunea ei; nici nu poate fi vorba “sa-i faci ceva”. Daca vrei sa faci dragoste cu cineva si acel cineva nu vrea, dar tu insisti, se numste viol. Daca intri in locuinta cuiva fara acordul acelei persoane se numeste violare de domiciliu. Daca-i iei cuiva ceva ce-i apartine, fara acordul acesteia se numeste furt. Nu se numeste “impuls”. Nu trebuie ca inspectoratul scolar sa faca o ancheta. Trebuie ca politia sa faca aceasta ancheta. Fiecare sa isi faca treaba lui, cum s-ar spune.

Jandarmilor trebuie sa le spunem: roata se-nvarteste, guvernele vin si pleaca. Ei trebuie sa aiba grija de libertatile “poporului”, nu de “puterea vremelnica”. Credeti ca vor intelege ca au gresit? Eu cred ca da, daca erau atat de tineri (macar cativa dintre ei).

Hans Rosling despre creșterea populației globale

octombrie 17, 2010 Lasă un comentariu

Populația lumii va ajunge la 9 miliarde de oameni în următorii 50 de ani și doar prin creșterea standardului de viață a celor săraci putem să controlăm creșterea populației. Acesta este răspunsul paradoxal pe care Hans Rosling ni-l dezvăluie la TED@Cannes, folosind o nouă tehnologie multicoloră de prezentare a datelor.

http://www.ted.com/talks/hans_rosling_on_global_population_growth.html

Faceti copy si apoi paste in browser.

Categories: despre viitor

Devdutt Pattanaik: Orient contra Occident – miturile care înșală

octombrie 17, 2010 Lasă un comentariu

Devdutt Pattanaik investighează miturile Indiei și pe cele occidentale cu consecințe revelatoare, demonstrând că aceste două tipuri de convingeri asupra lui Dumnezeu, a morții și a Raiului sunt total diferite și îndeamnă în mod constant la neînțelegere între oameni.

http://www.ted.com/talks/devdutt_pattanaik.html

Faceti copy si apoi paste in browser.

Categories: mituri Etichete:, , , ,

John La Grou conecteaza prizele inteligente

octombrie 17, 2010 Lasă un comentariu

John La Grou dezvaluie o tehnologie noua si ingenioasa care va face prizele electrice din casele noastre mai destepte, folosind microprocesoare si tag-uri RFID. Inventia, numita Safeplug, promite sa previna accidentele mortale, cum ar fi incendiile — si sa conserve energia.

http://www.ted.com/talks/lang/rum/john_la_grou_plugs_smart_power_outlets_1.html

Faceti copy si apoi paste in browser.

Eric Giles demonstrează electricitatea fără fir

octombrie 17, 2010 Lasă un comentariu

Eric Giles vrea sa descalceasca vietile noastre legate prin fire explicandu-ne energia electrica fara fire. Aici, el vorbeste despre ceea ce tehnologiile stiintifico-fantastice ofera, si demostreaza in versiunea MIT, Witricity – o inventie aproape de pus pe piata care in curand va va putea rencarca telefonul celular, masina si pacemaker-ul.

http://www.ted.com/talks/lang/rum/eric_giler_demos_wireless_electricity.html

Faceti copy si apoi paste in browser.

Cum sa traiesti 100 de ani

octombrie 17, 2010 Lasă un comentariu

Pentru a gasi calea catre viata lunga si sanatate, Dan Buettner si echipa sa studiaza “Zonele Albastre” ale lumii, comunitati a caror batrani traiesc cu vigoare si energie pana la varste record. La TEDxTC, el impartaseste cele noua deprinderi alimentare si de stil de viata comune care-i tin vioi pana dupa varsta de 100 de ani.

http://www.ted.com/talks/lang/rum/dan_buettner_how_to_live_to_be_100.html

Faceti copy si apoi paste in browser.

Unul din ingredientele succesului

octombrie 17, 2010 Lasă un comentariu

Joachim de Posada face un experiment crucial asupra “recompensei intarziate” si cum poate aceasta sa prezica succesul viitor. Foarte instructiv. Vi-l recomand!

http://www.ted.com/talks/lang/rum/joachim_de_posada_says_don_t_eat_the_marshmallow_yet.html

Faceti copy si apoi paste in browser.

Dupa 20 de ani cu Luminita

decembrie 10, 2009 2 comentarii

Dupa 20 de ani de la schimbarea de la vestiare a hainelor comunisto-securiste cu cele de politicieni democrati si oameni cinstiti de afaceri, simt ca deja e prea mult. Prea mult chiar si pentru mine, care am facut unele “strigatoare la cer” in opinia unor prieteni si cunostinte. De exemplu, pana la urma nu am ramas in Statele Unite, desi beneficiez de un Green Card. Apoi, nu am ramas in Franta, Germania, Suedia, Austria si Japonia, n-am plecat in Italia si nici in Spania, ci m-am inversunat sa raman in Romania, tara mea, unde chiar am crezut ca e nevoie… si de mine!

Inclin sa cred ca sunt un altfel de prost decat prostanacul, insa raman un prost.

Tara mea, nu are nevoie de mine si de nici alti cetateni care, poate dintr-o prea buna educatie primita de la parinti (si sa nu va inchipuiti ca parintii mei au fost “cineva” in tara asta, nu, au fost oameni simpli si comuni) incearca sa traiasca si sa munceasca cat de cinstit pot, sau mai bine spus cat de cinstit sunt lasati sa traiasca… si nu cer decat…

Ce sa cer? Parca nu vreau nimic special, pentru mine sau familia mea. Parca nu-mi vine sa cer nimic. Dar poate e timpul sa cer. Dar cui? Daca cer ceva, sigur voi fi indatorat. Si nu vreau sa fiu nimanui indatorat. Asa ca, imi voi cere mie ceva. Imi voi cere sa fac ceva, sa fac ceva sa scap din capcana in care, poate singur m-am bagat. Oricum nu-mi pare rau, doar ca acum m-am saturat sa astept si sa sper…

…sa astept ca tara asta numita Romania sa existe. Romania nu exista. Este o utopie. Romania este doar un teritoriu constituit juridic din jocurile si norocurile istorie, jefuita dupa bunul plac al celor care ajung vremelnic sa o domine. Asa a fost dintotdeauna. Culmea este ca avem ceva comun cu jefuitorii: limba romana.

…sa astept ca tara asta numita Romania sa functioneze. Romania nu functioneaza pentru ca oamenii acestei tari traiesc prin “relatii” si “influente”. Functioneaza relational. Are doar institutii de fatada. Forma fara fond. Daca ai o problema in “the land of choice” este “your choice” sa apelezi la “mana nevazuta” care rezolva tot. Sau nu. It is your choice! Grozav slogan de tara. Pentru cunoscatori!

…sa astept ca in tara asta numita Romania sa dispara familiile si clanurile din sistemul juridic, din cel sanitar, din invatamant si din adminitratie. Orice spital e un bun public in care cetatenii sunt vamuiti in sistem privat. Orice universitate publica este o colectie de familii universitare. Orice tribunal public este o colectie de influente private. Orice primarie publica este simplu… doar o suma de bani plasati unde trebuie. De aici rezulta frica si moartea cu zile, ineficienta si obtuzitatea educatiei si gandirii, tratamentul inegal si discriminatoriu in fata legii, putinta sau neputinta de a obtine ceva sau orice.

…sa sper ca oamenii din tara asta numita Romania vor invata si vor intelege ce inseamna cuvantul comunitate. Nu el nu inseamna “noi” si “voi” sau “ei”. Inseamna doar “noi”.

…sa sper ca oamenii din tara asta numita Romania vor fi intradevar credinciosi, si vor crede doar intr-unul Dumnezeu si apoi vor crede cu tarie in ei insisi si in puterea lor de a trai frumos viata lor.

…sa sper ca oamenii din tara asta numita Romania nu mai asteapta sa vina vreun conducator sa conduca turma. Oamenii nu sunt oi. Oamenii trebuie sa se conduca singuri prin lideri. Un lider nu inseamna un conducator suprem.

…sa sper ca oamenii din tara asta numita Romania isi vor da pana la urma seama ca Romania este casa lor si ca nu traiesc in chirie aici. Am tot timpul impresia ca inca nu e clar ca Romania este tara cetatenilor care traiesc aici. Intr-un fel te comporti cand stai in chirie si in alt fel cand ai propria ta casa. Parca ne batem joc de tara asta si nu ne pasa. Nu suntem noi proprietarii, sa vina altcineva sa repare chiuveta si sa schimbe becul. Hei! Noi trebuie s-o facem.

Nu credem ca voi fi in capcana dupa 20 de ani…

Dar cu siguranta nu sunt singur. Trebuie sa ne adunam si sa gasim impreuna “drumul spre victorie” nu “luminita din capatul tunelului”. M-am saturat de Luminita. O vreau pe Victoria.

Adevarul ascuns in bancuri

aprilie 17, 2009 Lasă un comentariu

Stiti bancul asta:
Intrebare: Ce face romanul cand nu are bani?
Raspuns: Schimba 100 de euro.

Ca si Miorita, multe bancuri romanesti ascund ceva. Ceva realitate.
In general romanii, cei ce stiu despre ce e vorba, savureaza bancurile acestea.
Un strain de Romania, nu intelege… unde e poanta.
Unde este poanta?

Pai poanta e ca la noi toti ne plangem ca ne merge greu, nu avem, suntem oropsiti dar cand trebuie sa iesim dintr-o “criza” tac-pac o rezolvam, pentru ca, nu-i asa, avem ceva pus de-o parte de care nu stie nimeni sau, stie toata lumea.
Cat de “adevarati” suntem noi! Cat de bine ne descurcam!
A! Asta nu o spunem in gura mare, dar toti o stim. Suntem buni!

Bancuri altenative:
Intrebare: Ce face romanul cand il opreste un politist sa-i de-a amenda?
Raspuns: Suna un prieten.

Intrebare: Ce face romanul daca il prinde controlul in tramvai fara bilet?
Raspuns: Fifti-fifti.

Intrebare: Ce face romanul intr-o situatie in care nu stie ce sa mai faca?
Raspuns: Intreaba publicul.

Dupa cate stiti la noi exista intotdeauna cineva dispus sa rezolve orice probleme ai. De ce?

Pentru ca la noi societatea este una relationala si nu una institutionala.

La noi relatiile sunt “bunul cel mai de pret” al tuturor. Reusesti daca ai relatii, nu daca esti bun in ceea ce faci. Performanta sociala si economica in Romania este afectata direct de acest lucru.
Relatiile inlocuiesc concursurile pentru un post la angajarea la stat; relatiile inlocuiesc concurenta in economie; relatiile inlocuiesc dreptatea in justitie.

Zambiti, deci stiti despre ce vorbesc.

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.